Societatea civilă mercenară


mercenary-jobs-wordleNodul gordian al politicii cartelizate, monopolizate și murdare este finanțarea obscură a partidelor, cu bani negri proveniți de la buget prin variate tertipuri, combinații și mașinațiuni, realizate în strânsă legătură cu mafia economică, acea parte a mediului privat abonată la contracte cu statul. În marea ei parte, aceasta din urmă este controlată de „sistem” prin intermediul oamenilor vechi și noi din „servicii”, într-o țesătură de relații inter-umane și instituționale greu de demontat, din cauza complexității sale. Aceste manevre de drenare a banului public prin instrumente cvasi-legale se desfășoară în clar și, fără urmă de dubiu, cu știința și complicitatea partenerilor politici din afară, care la rândul lor urmează aceeași linie, chiar dacă puțin mai abil, o gradație mai puțin evident. Marile dosare de corupție trans-naționale, ale căror extensii și implicații nici nu pot fi bănuite uneori de opinia publică, tind în mod paradoxal să se termine cu găsirea unor țapi ispășitori din eșaloanele inferioare ale răspunderii reale. „Creierele” acestor mașinațiuni nu ajung prea des în fața justiției, pentru că dețin toate pârghiile de control, atât cele oficiale cât și cele neoficiale.

Una dintre aceste pârghii de control este chiar „societatea civilă”, incluzând presa. Aceasta este în proporție covârșitoare una care răspunde la comenzi politice, mimând în mod strălucit opoziția, pentru a crea o impresie de presiune a „străzii” sau a „opiniei publice” asupra mediului politic. Luate la bani mărunți, fondurile cu care operează multe fundații, ONG-uri și trusturi de presă se vor dovedi a fi provenite din aceeași sferă gri a banilor publici, drenați de la buget prin variate programe, proiecte și inițiative care, deși aparent legitime ca demers, justificare și implementare, suferă de defectul de a fi alocate cu scop precis, pentru realizarea acelorași scopuri pe care le afișează în mod fățiș politicul.

Evenimentele de după incendiul din Colectiv au arătat clar că cetățenii au nevoie de o reformare profundă a clasei politice. Aceasta nu se va face însă fără o reformare adâncă a societății civile. Transparența finanțării în mediul societății civile este o condiție obligatorie pentru ca aceasta să devină reprezentativă pentru interesele cetățenilor!

Mimarea interesului public sub umbrela unor scopuri invizibile (pentru public), dar bine coordonate și finanțate, face parte din mersul sistemului, mai exact este ghemul de declinări prin care sistemul va fi oricând capabil să mimeze schimbarea și să manipuleze strada!

Cei care cred că, de pe baricada societății civile, sunt reprezentativi pentru cetățeni, dacă sunt cu adevărat așa, nu vor avea nicio problemă să instituie o politică de totală transparență asupra surselor lor de finanțare. Mergând mai departe, dincolo de existența probabilă a finanțării subterane a complexului de persoane juridice-persoane fizice care constituie ceea ce putem asimila societății civile, vom observa, la o privire atentă, că cea mai consistentă finanțare a acestora poate veni chiar transparent, dar nejustificat. Finanțările cu dedicație, acelea care sunt chipurile accesibile oricui, dar accesate efectiv de cine trebuie, reprezintă o practică de domeniul SF doar pentru cei care nu s-au lovit efectiv de acest mod prin care politicul își extinde influența în afara politicului. Un exemplu din multele disponibile este finanțarea cercetării și a activităților academice, un subiect care poate constitui material pentru un adevărat foileton jurnalistic.

Situația se repetă obsesiv în cazul fondurilor europene, o posibilă explicație pentru ineficiența absorbției și pentru impactul limitat pe care îl au asupra economiei în ansamblu.

Peste tot acolo unde mâna lungă a statului deține active, transferă fonduri și resurse, acest scenariu este posibil, dacă nu probabil, de la „sponsorizările” primite de diverse asociații și fundații de la firme unde statul este acționar, până la finanțările venite pe sub mână către și de la alte fundații, institute de politici publice, institute de sondare a opiniei, trusturi de presă etc. Cu cât mai mari fondurile disponibile, cu atât mai mari întrebările. Pentru că esența societății civile este aceea că tinde să rămână prin excelență compusă din inițiative mici, constituite pornind cu resurse umane și materiale limitate, în mod necesar desfășurându-și activitățile într-o semi-anonimitate și în mod cert cu foarte puțină expunere media.

Statul are ca funcție intrinsecă lărgirea propriilor atribuții. Societatea civilă ar trebui să aibă exact efectul invers, diminuarea puterilor și influenței statului la nivelul individului și a libertăților lui personale. Eternul conflict dintre noțiunea de „lege și ordine” și aceea de „libertate individuală”, unde ar trebui să existe un echilibru, este din ce în ce mai mult debalansat în direcția unui stat care monopolizează totul, de la politicile publice la cele nepublice.

Transparența cerută politicului de cetățeni trebuie să înceapă cu transparența societății civile. Și ce alt mod mai bun putem găsi decât acela al transparenței financiare a acesteia. Pentru că opiniile exprimate (și adaptate) funcție de finanțator nu mai sunt opinii ci devin parte a efortului sistemului de a controla adevăratele demersuri cetățenești. O clasă politică onestă nu poate sta pe fundamentul unei societăți civile mercenare!

Text publicat inițial pe ziare.com

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *