Pedofilia a apărut pe radarul agendei globale 4


Suntem tentați să luăm prezentul ca pe un dat fără rădăcini istorice. În zorii corectitudinii politice, la începuturile timide de prin 1950, “oamenii de știință” se căzneau să modifice tratatele de psihologie, psihiatrie și etologie, pentru a face loc acolo unor explicații ale ingineriilor sociale ce aveau să vină. Pe vremea aceea existau, ca și azi, subiecte mai mult sau mai puțin tabu, dar și subiecte unde discuțiile nu erau piperate cu diverse considerente analitice, întrucât prima interpretare era cea care decurgea firesc din morala comun acceptată. Nu apărea niciun amețit să plângă cu lacrimi de crocodil pe altarul unor drepturi inventate. Pur și simplu fiecare era pus în pătrățica lui. Abuzurile sau excesele de incorectitudine politică, cele care se duceau nefiresc spre ostracizarea unor semeni apăreau, dar și acestea erau rejectate de o majoritate a cărei ancoră morală era firea lucrurilor.

Apoi a început scenariul bine structurat, după toate regulile ferestrei Overton. Scopul declarat al manipurării este orientarea percepției publice spre o direcție în care nu ar evolua în mod normal, lăsată liberă de direcționare și control media. Primul pas în denaturarea percepției publice asupra unui fenomen sau fapt considerat inițial “de neimaginat” este mutarea centrului de greutate dinspre morală spre “evidențe științifice”.

Despre orice comportament inacceptabil, considerat a depăși barierele normalului și firescului, se încep manevre de aducere ca subiect legitim în spațiul public. Ba că ar fi afecțiune psihică, ba deviere comportamentală, trecută ca atare în ditamai tratatele organizațiilor corespondente, ba că nu e chiar așa, dar că există puhoi de “evidențe științifice” fiziologico-psihico-anatomice, de toate felurile și mărimile, că ar fi o condiție firească determinată de anumite particularități funcționale ale nu știu cărei zone corticale etc. Ba că e albă, ba că e neagră, ba că e brează ori bălaie, treaba era că se depune efort “științific” pentru ca subiectul să fie expus cât mai mult în public. La început cu note de neîncredere, poate chiar tente de percepție negativă, apoi din ce în ce mai relaxat, mai firesc, mai normal, subiectul devine “digerabil”, scopul final fiind să ajungă posibil, chiar probabil și în cele din urmă legal acceptat, dacă nu chiar obligatoriu.

Evident, acest instrument folosit prin jurnale de mâna a treia, promovate precum generalii de carton ai României, nu e știință, asta e propagandă politică, iar cei ce o duc la îndeplinire niște ticăloși care nu au nimic în comun cu ideea de cunoaștere.

Vreți să vedeți ce mai urmează, unde duce acest carusel al demolării bunului simț? Poate vi se va părea halucinant. Dar e doar stadiul actual al percepției publice la care se lucrează pe anumite subiecte. Nenumăratele manevre de resuscitare a sincopei logice ce vor urma vor duce subiecte actual inacceptabile spre un viitor nu foarte îndepărtat în care cei ce vor considera pedofilia o abominație vor face în mod necesar ani de temniță, doar pentru curajul de a le aduce aminte contemporanilor de unde am pornit și unde am ajuns.

Vi se pare o glumă proastă? Așa și este, dar e o glumă care se va transforma în realitate teribil de palpabilă. Portalul pentru jurnale științifice Springer nu este tocmai o fițuică de doi bani, ce poate trece neobservată pe harta sistemului de răspândire a informațiilor de ordin științific. Iată ce aflăm de acolo luna trecută, în octombrie 2015. Pedofilia este “caracterizată de diferențe neuro-anatomice în micro-structura materiei albe, mai presus de orice caracteristici asociate psihopatiei”. Sursa aici. Despre calitatea abordării carteziene nici nu mai are rost să discut. E o mizerie!

Ce vrea să spună totuși articolul, pentru ochiul neinițiat în descifrarea textelor cu caracter științific? În traducere, pe scurt, mesajul este următorul: pedofilia nu e o afecțiune psihică, dar nu e nici o alegere personală spre un comportament considerat îndeobște de societate ca abominabil. E doar așa, o stare de fapt.

Ca și incredibila abordare în cazul criminalilor, care, deși cu discernământ, scapă uneori de justiție pentru că au așa, un moment de “temporară nebunie”. Adică, în definitiv, oricăruia dintre noi, cu titlu de excepție chipurile, i se permite să aibă un moment de rătăcire când pune mâna pe topor și crapă capul unui semen! Nu-i vina noastră, niște neuroni în creier s-au dereglat sau mai rău, când mama noastră a trecut strada într-o dimineață cu soare, pe vremea când ne purta în pântec, a fost lovită de fir de praf care a călătorit 200 de ani prin Univers, de la Uranus la Terra! Și, peste ani, acel fir de praf trebuie să aibă o relevanță cantitativă, una cât o gaură în țeasta celui pe care tocmai l-am pus la pământ. Ghinion! Nu despre dărâmarea oricărui precept moral era vorba, ci despre doi neuroni mai șugubeți, chipurile, care se angajaseră într-un act de amor nefiresc! Cu alte cuvinte, noi am fi prizonierii propriei carcase fizice, asupra căreia spiritul nu are uneori nicio putere!

Cu o astfel de abordare, în ceva ani vom vedea legi care să protejeze drepturile pedofililor la care acum ne uităm cu groază când sunt săltați de dubă. Iar noi vom fi, ați ghicit, intoleranții, dacă ni se va părea aberant să vedem sărutându-se pe stradă, un “om normal”, cu o anumită structură a “materiei albe”, în vârstă de 40 de ani, să zicem și o copilă de 12 (sau, de ce nu, 7)… Cam ăsta e principiul cu fisurarea principiului. Viitorul sună bine! Este, dacă vreți, unul dintre motivele pentru care globalismul este în esența lui o ideologie cu mult mai periculoasă decât comunismul. Dacă socialismul a dărâmat biserici și a eșuat pe termen lung, acum “băieții deștepți” au învățat din erori și țintesc fix acolo unde nu ai voie să intervii, la rădăcinile omului! Ținta nu mai este instituția moralei, ci morala însăși!

Text publicat inițial pe anacronic.ro


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

4 thoughts on “Pedofilia a apărut pe radarul agendei globale

  • Aurelian

    Te stiu baiat destept, de-aia ma minunez cand scrii tampenii si-mi permit sa-ti atrag atentia; ma gandesc ca nu ti-ai dat seama si te-a luat valul sau te-a impresionat la modul lacrimogen vreun articol de pe cocoon.ro sau mai stiu eu ce sait.
    Asa ca ma simt dator sa-ti explic: in cazul pedofililor, spre deosebire de toate celelalte cazuri insinuate de tine, e vorba de discernamant. Iar un copil nu are discernamant. D-aia va fi intotdeauna aparat si protejat, indiferent ce vor sustine unii sau altii – si deocamdata doar supercrestinii se agita apropo de drobul asta de sare. Si noi, societatea asta imorala si globalista, consideram pedofilie (sau mai degraba corupere de minori, in sensul strict juridic) lucruri care erau perfect legale si mai ales normale acum mai putin de 100 de ani.
    Si despre ce drepturi inventate vorbesti? Dreptul femeilor de a vota? Dreptul negrilor de a fi tratati la fel ca albii? Dreptul tiganilor de a fi oameni liberi? Dreptul cetatenilor de a comunica in ce limba poftesc, indiferent de tara in care traiesc? Da, sunt drepturi inventate de oameni in ultima suta si ceva de ani, nu coborate din morala ancestrala si sper ca nu trebuie sa-ti explic de ce sunt „inventii” bune.
    Si vrei cumva sa spui ca institutia moralei e cumva Biserica? Care din ele, cea Catolica acuzata de pedofilie pe scara larga sau cea Ortodoxa acuzata de coruptie si coabitare cu Securitatea si politicienii ultimilor ani? Stai linistit, se poate si morala fara Biserica, la fel cum se poate si Biserica fara morala. Si da, aceste ganduri probabil te vor zbuciuma mult timp de aici inainte, pana vei constata ca morala nu e decat o conventie sociala care se schimba odata cu schimbarea generatiilor.

    • Augustin Ofițeru Autor articol

      Aurică,

      Tocmai pentru că te știu băiat deștept aleg să nu-ți răspund absolut nimic în detaliu pe bazaconiile debitate din neînțelegerea subiectului articolului. Faci o serie de presupuneri despre ce aș fi afirmat, pe care continui și le argumentezi deși nu e nevoie de discuții pe himere. Propria ta ultima frază spune totul despre premiza greșită de la care pornești. Eu nu vorbeam despre morala socială ci despre morală. Cealaltă este direct legată de moduri aberante de abordare a cadrului social.

      • Aurelian

        Ba zic ca am inteles. Vrei tu sa spui in mai multe cuvinte decat e nevoie ca exista o manipulare mediatica ce incearca acceptarea pedofiliei ca un fapt natural si normal, manipulare care incepe cu interpretarea judicioasa a studiilor stiintifice serioase sau pur si simplu inventarea „evidentelor stiintifice”.
        Dar chiar nu e asa. In cazul pedofiliei chiar nu e vorba de morala, ci de drepturile cetatenilor – in cazul asta copiii care nu au discernamant si trebuie aparati. Chiar daca la un moment dat, prin absurd, ni s-ar putea parea normala sau naturala pedofilia, tot mai ramane problema drepturilor cetatenesti si protectia pe care legea trebuie s-o ofere copiilor.
        E ca si cum te-ai agita ca exista studii care analizeaza criminalii in serie. Doar pentru ca au creierul defect (in cazul psihopatilor) nu inseamna ca vreodata vom putea accepta crima. Legile nu au (sau n-ar trebui sa aiba) treaba cu morala, ci cu drepturile cetatenilor (viata, libertate, siguranta, etc).
        Prevad ca da, in timp pedofilia ni se va parea naturala in acelasi sens in care si psihopatia ni se pare naturala: apare la un procent din populatie, dar nu inseamna ca vom schimba vreodata legile astfel incat sa nu-i mai pedepsim.

        • Augustin Ofițeru Autor articol

          Exact ce spuneam, nu ai fost atent. Tocmai că există acest precedent de abordare care, așa cum ziceam în articol, face criminali să scape nepedepsiți pe motiv de „nebunie temporară”. Din același tablou al ferestrei Overton, despre care îți recomand să citești mai mult, chiar în cazul descris, cel al pedofiliei, face parte inițiativa care a produs deja rezultate de a scădea gradual vârsta la care adolescentul este considerat apt sexual de la 16 la 14, și recent la 12 ani, cu prognoză imediată spre 10. În aceeași idee, condamnarea unui copil de 10 ani la închisoare pentru delicte care uzual erau pedepsite de la 16 satisface aparent nevoia de „justiție” populară, dar fisurează și principiul. Ca atare „discernământul” de care aminteai e tras în jos ca vârstă în paralel cu efortul de a justifica științific înclinațiile pedofile. Îți vorbesc despre mutații petrecute în ultimii 30 de ani, așa că te-aș ruga să fii mai atent când mă acuzi că scriu tâmpenii și că mă ia valul unui site de care nu am auzit. De altfel, te asigur că, văru-miu sau nu, ai tratament nediscriminatoriu pe blogul ăsta. Mi-ar părea rău să te trimit la plimbare doar pentru că nu ne putem menține într-o zonă liberă de mitocănie. Asta așa, în treacăt. Deci revin, lucrurile pe care le scriu provin dintr-o analiză foarte atentă a tendințelor și de obicei cu argumente. Altfel, retorica e frumoasă, dar n-are valoare (vezi primul tău comentariu).