Omenie saltatorie


(Kevin Carter - zis și fotograful care a văzut prea multe, Sudan, 1993).

(Kevin Carter – zis și fotograful care a văzut prea multe, Sudan, 1993).

Văd că s-a intrat în faza concursului de lăcrimări ipocrite. Brusc liderii și populația europeană descoperă cu emoție dramele lumii în care trăim, deși ele sunt aci, la nasul nostru, de ani și ani, fără ca cineva să se emoționeze. Dacă demersul de a stoarce lacrimi ar fi numai ipocrit, dar nu și ticălos, m-aș opri aici. Suntem avizi de a înțelege drame, suntem setoși să ajutăm? 795 de milioane de oameni au suferit de foame la nivelul anului 2014 (FAO). Singura diferență dintre poza de mai jos și îngrozitoarea poză cu copilul înecat în Mediterana este că părinții acestui copil nu dețineau câteva mii de euro să plătească ghizi și să cumpere bilete de tren, pentru a se putea arunca pe șine dacă nu ajung în Germania.

Fotografiile „tari” ies pe piață, servesc o cauză și cad în uitare. Drama reală din spatele lor pică în spatele demersului la care folosesc. Ce este cu adevărat de neînțeles este cum uităm și ne aducem aminte la intervale de timp regulate, ca și cum ar apăsa cineva pe buton. Asta numesc eu ipocrizie și demers ticălos. Să storci lacrimi cu o dramă reală, deși subiectul e departe de a te face să te preocupe drama în mod permanent, cât timp ea nu te atinge.

După ce am urlat ca din gură de șarpe că nu suntem în Schengen, fără folos, acum avem și noi, în sfârșit, un avantaj din chestiunea asta. Juridic vorbind, pur și simplu nu suntem obligați să acceptăm redistribuirea generoasă pe care UE, această nouă URSS, cum ne avertiza de ceva timp Bukovsky, o face în baza unor principii al căror faliment l-a acceptat deja (vezi Merkel despre multiculturalism). Cum poți fi „Charlie” cu câteva luni înainte de a fi „Hassan”? Nu trădează un soi de boală sistemică bipolară, în sens psihiatric?

Și vă rog să nu începem cu argumente de tipul „săracii oameni”! Dacă ar fi funcționat corect aceste argumente, țările din care fug acum nu ar fi fost teatru de război total pentru cei care nu pot să-și poarte războaiele pe față! Sunt sătul de neoconservatorism american, imperialism rusesc, progresism european și fundamentalism islamic până-n gât! Și n-am nici chef să fiu corect politic!

Dacă tot nu putem rezolva toate nenorocirile lumii, măcar să nu le bagatelizăm utilizându-le pentru a influența masa de manevră… În speță, (și) în Siria se moare pe capete de ani de zile. Asta nu a împiedicat „comunitatea internațională”, cum i se mai spune mai nou mega-grupului de influență globalist, să transforme zona într-o ruină fizică și umanitară. Iar apoi dramele sunt utilizate de sistem pentru a ne arăta cât de rău e un Putin, uitând de gafele unui Obama sau pentru a propovădui „solidaritatea” prin „cote” de imigranți veniți din teatre de război unde țările europene cele mai vocale în apărarea cauzei au pus umărul din greu la crearea haosului.

Când vom refuza ca propaganda să ne facă agenda morală, atunci poate vom avea o șansă să fim și oameni cu adevărat!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *