Esența pierderii esenței …


familySicofanții peroratori ai dreptului Statului de a altera componența familiilor pe motive mai mult sau mai puțin inventate (căci evidențele sunt evidențe, iar presupunerile de cugetători peristatici sunt doar niște păreri, nu fapte) vor lua la cunoștință că, de mâine, același Stat va salva soții unul de celălalt, pe același tipar. Nu le va fi greu să accepte gâlgâitorilor mângâietori de câini, salvatori de lucruri ce nu au motiv să fie salvate și altor sofiști altruiști nevoie mare și civilizați până la genunchiul broaștei, următoarele: divorțul va fi declarat automat de Stat, iar partenerii îndepărtați fizic unii de alții (cu sau fără acceptul lor), la prima reclamație a vecinului pentru larmă suspectă în apartament sau la prima geană de îngrijorare a șefului, în caz de melancolii neproductive la locul de muncă al soției.

Ca de obicei, lipsa de logică include incapacitatea de a distinge esențele de pop-corn mediatic. Negocierea principiilor în virtutea unei iluzorii evoluții umaniste a stat la baza tuturor revoluțiilor care au ajuns să înlocuiască drepturile tradiționale cu drepturi „moderne”. Evident, ce uităm este că nici o revoluție, nobilă și umanistă și lăcrămoasă și idealistă cum sunt ele, revoluțiile, nu a putut să-și ducă la capăt lucrarea fără un pic de ghilotină.

Marxismul cultural, în plenitudinea extensiilor sale, a mai născut o luptă de clasă: Statul contra părinți, Statul contra familie. Obiectiv: salvarea familiei de ea însăși. Ura!

Mă întreb care este procentul de părinți printre înfocații apărători ai drepturilor copilului. Până nu treci prin experiența asta, care îți schimbă brusc, radical și pentru totdeauna filozofia de viață, aceea de a avea un copil, pentru care ești responsabil dincolo de limitele imaginabile înainte de momentul efectiv, până nu consumi temerile acelea continue, până nu-ți frângi obsesiv mâinile și mintea în căutarea justelor decizii, până nu pătrunzi esența a ceea ce înseamnă responsabilitatea de părinte, e foarte greu să poți vorbi avizat despre acest subiect. Cu părere de rău, cine se pronunță pe subiectul acesta fără a fi părinte sau fără a fi experimentat sentimentul de responsabilitate pentru o persoană apropiată, în situații similare, nu poate pătrunde nici măcar învelișul subțire al problemei. Cu alte cuvinte, se află într-o mare situație de incompatibilitate. Iar agresivitatea pe subiect nu poate demonstra decât o năclăioasă ignoranță.

Articol publicat inițial pe clubullibertatii.ro

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *