Eroi fără cauză


le-journal-irresponsableÎntr-un fel sau altul, toți au o teorie despre motivul pentru care au murit caricaturiștii francezi. Pentru unii este libertatea de exprimare, pentru alții este faptul că au întins o coardă prea sensibilă din prea mult spirit „satiric”, sau chiar că „și-au căutat-o cu lumânarea”, știind exact la ce să se aștepte dacă bagă bățul prin gard să întărâte niște animale. Deci pentru unii sunt martiri ai civilizației vestice (deși din perspectiva atee, stângistă și progresistă), pentru alții eroi ai spiritului republicii, pentru alții doar niște iresponsabili (cum se și auto-denumeau, de altfel).

 

Atât caricaturiștii cât și teroriștii au intrat benevol într-o luptă (după opinia mea absolut gratuită), în care toți știau și au asumat regulile jocului. Cei doi francezi de religie musulmană „cu pregătire militară”, zic experții, circulă acum pe o șosea din Franța cu cagule pe față, după ce unul și-ar fi lăsat cartea de identitate în mașina folosită în atentat. Foarte elaborat terorismul ăsta… Publicațiile care strigă din rărunchi „terorism fundamentalist islamic” au totuși decența să nu reproducă niște caricaturi pe care le consideră jignitoare pentru milioane de oameni de religie musulmană. Ca fapt divers, nimeni nu observă că principalul câștigător al exceselor din presă ale extremei stânga este un politician francez de extremă dreapta, care înainte să se usuce sângele pe caldarâmul Parisului agită deja o secure a războiului anti-islam. N’importe quoi!

 

Eu aș vrea să știu însă pentru ce au murit polițiștii care păzeau redacția Charlie Hebdo și pe redactorul șef al acesteia. Oamenii aceia nu se aflau acolo din convingeri religioase sau din exces de libertate de exprimare. Puteau fi foarte bine polițiști de religie musulmană, legile Franței nu interzic. Este interesant cum gena intoleranței face ca de dragul bătăliei să nu mai conteze motivul și cum spiritul tribal aduce uneori laolaltă, gata de dat în cap altui trib, bătăuși cu cele mai diverse convingeri.

 

Dacă ziariștii sunt „eroi” sau „martiri”, iar teroriștii sunt fundamentaliști islamici, polițiștii care au murit la datorie ce sunt? Vă las pe voi să răspundeți. Pentru mine adevăratul vinovat în toată această istorie este atracția irezistibilă pentru conflicte artificiale, de o parte și de alta. Cei care se bat în piept cu cărămida toleranței, cei care încordează mușchiul războiului între civilizații, cei care vin cu pancarta libertății de exprimare, toți vor avea același răspuns dacă se gândesc la lucrurile relevante. Polițiștii aceia erau niște oameni la datorie. Toți ceilalți actori erau niște soldați din armate diferite, într-o bătălie de secol 21. Din păcate toți mercenari!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *