Colhozul umanitar a dat faliment


0,,18813449_303,00

După ce Germania a decis să arunce la coș niște proceduri esențiale ale UE, călcând în picioare noțiunea de suveranitate statală, proclamând mort tratatul de la Dublin în plenul Parlamentului European, prin gura doamnei Merkel, după ce spațiul Schengen a fost făcut țăndări de efectul politicilor „omenoase”, așa cum ziceam mai demult, Germania începea acum o lună să se trezească din mahmureală. Nu i-a luat mult să-și revină în simțiri și s-a apucat de dereticat. Ș cum altfel să cureți voma progresistă de pe pereți decât cu racleta? Așa că îi va lua frumușel pe refugiați cu fărașul și îi va parașuta plocon țărilor din nordul Africii, cu zestre de două miliarde de euro de la Nașu’ Mare (aiurea, de la cetățeanul contributor european)!
Nu numai că s-au înăsprit teribil condițiile de primire a azilului, dar s-a scris negru pe alb că reîntregirea familiilor e kaput. Adică ce ar trebui să facă subiecții, să renunțe fie la azil, fie la familie (benevol)? Halal! Urmează un soi de deportare în masă a imigranților, acolo de unde au venit sau aiurea.
Acum aș dori să aud plânsul nervos al umaniștilor de ocazie care ne bumbăceau nouă pielea groasă de conservatori când spuneam că e o nebunie ce se întâmplă și că singura soluție este strângerea imigranților și trimiterea înapoi, în zone unde nu există pericol iminent. Cică eram neomenoși și răi. Vreau să văd șuvoaie de lacrimi acum, la fiecare om suit pe barcă sau în avion (și vor fi și bâte pe spinare, veți vedea)! Vreau să văd omenia inconștientă cum își smulge părul din cap sub presiunea evidenței de bună credință. Și data viitoare poate gândim, înainte să bocim!

A, aș mai dori, dacă se poate, să aud și motivul pentru care europarlamentarii noștri au votat care cum a vrut, unii pentru cote nelimitate, de ne-am făcut de bășcălia târgului. România a fost de partea cea bună, cea lucidă, când s-a opus cotelor tip colhoz umanitar (jumătate de bilă albă pentru Iohannis, sau recunoașterea prezenței unei jumătăți de set de testicule).

PS Cu toată părerea de rău pentru amărâții ăia care după ce au trecut Mediterana, care nu s-au înecat, îngheață acum prin nămoalele Europei cea cu multă dorință, dar fără putirință…

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *