Păi nu-ți spusei că n-am?


Păi nu-ți spusei că n-am?

s1.ziareromania.roVâlcov vrea să impoziteze subvențiile. Vă propun să măsurăm gradul de încredere pe care îl putem avea într-un cod fiscal și norme de aplicare elaborate de un guvern care poate avea o astfel de abordare? Nu sunt economist, iar afacerile le fac ajutându-mă de fler. Până acum s-a dovedit că bunul simț ajută inclusiv în acest segment. Deci, poate mă înșel, dar iată cum văd eu treaba:

Tu (Moromete) ai o vacă, dar nu prea ai coceni pentru iarnă, iar vaca produce lapte la cota de avarie. Eu (tipul cu fonciirea), n-am nimic, dar aștept cu nerăbdare ca tu să mulgi vaca să-mi dai și mie. Evident, vaca se va încăpățâna să nu producă vreo picătură de lapte în plus până ce nu e hrănită mai bine, așa că amândoi suntem într-o mare dilemă. Tu, apropritarul, pentru că dacă faci eforturi suplimentare, cum ar fi să iei cu împrumut două duble de tărâțe de la Bălosu, surplusul de lapte ar trebui să mi-l dai mie, deci „ce iei pe mere dai pe pere”. În plus rămâi și cu datorii la „Bălosu”. Eu, slujbașul, pentru că în fiecare dimineață constat că nu am lapte pentru investiții în infrastructura cafelei de dimineață.

Mai departe, eu am trei soluții: să-ți iau tot laptele ăla puțin, să mă aflu în treabă că te ajut, sau să te las în pace (să-ți cer chiar mai puțin lapte).

Să zicem că aleg prima variantă, cresc taxa de lapte de la ocaua mică la ocaua mare. În scurt timp tu nu mai ai de ce să ții vaca, o tai și cu asta basta. Mă căiesc din cauză că nu te-am lăsat în pace, să poată vaca hrăni o vițică, iar până acum să fi avut tu două vaci, de la care două cești de lapte făceau o cană. Rămânem amândoi cu ochii în soare. Constat că sunt un bou. Plâng cu gândul la biata vacă și la biata vițică…

Aleg varianta a doua, adică să „te ajut” și îți dau eu niște tărâțe de la căruța fonciirii (luate cu japca de la Bălosu). Cu „subvențiile” astea laptele începe să curgă (eu deja îl văd dublat cu miere), tu te faci că ești afacerist de succes, eu mă fac mare guvernare mare, iar vecinii posesori de oi și capre vând animalele, cumpără vaci și cer și ei tărâțe de la mine. Căruța duduie, angajez salahori! La un moment dat, șoc și groază, Bălosu nu mai are tărâțe. Vând niște lapte și cumpăr din satul vecin tărâțe și vă ajut pe toți! Calul face spume, pun biciul pe el, salahorii comentează, îi dau afară. Îmi trebuie mai mult lapte pentru mai multe tărâțe pe care să le dau și iau de la Bălosu, ca să vi le dau, ca să vă iau laptele, ca să-l vând, ca să… Căruța duduie de la osii, troznește și o împielițată de buturugă în drum o face țăndări într-o zi cu soare. Toți tăiați vacile, eu vă acuz de evaziune, în final vacile, oile și caprele au dispărut și toți rămânem cu ochii în soare. Bălosu bodogăne peste gard, ceva despre faptul că nu mai are de mămăligă, constat-că-bou. Plâng cu gândul la biata vacă și la bietele oi și capre, nu mai spun de biata vițică nefătată încă… Cafeaua are un gust teribil de amar (nici zahăr nu mai e, dar asta e altă poveste).

Ei, guvernarea se află la momentul vorbirii în situația de a pricepe că variantele aplicate până acum nu merg. Ar mai fi una, cea de-a treia, firească, să te las să-ți tragi sufletul. Dar ca orice minte creață, în loc să aleagă soluția de bun simț, singura rămasă, o alege pe a patra. Promite să o aplice pe a treia la Sfântu’ Așteaptă (când de altfel toată lumea va fi deja plecată „la oraș”), modificată cu un amendament. O să vă ceară la toți mai puțin lapte, dar în plus vă perceapă o cotă parte din toate tranzacțiile pe tărâțe, inclusiv pe cele împrumutate de la FMI. Știți ceva? M-am cam plictisit de demonstrație, care e oricum la mintea cocoșului (dacă o mai viețui încă pe undeva), tot ce pot să vă spun e că știu finalul poveștii. E ceva cu un soare și un bou. Conjugați după mine, domnu’ Vâlcov: eu voi plânge, tu vei plânge, el/ea va plânge, noi…

Articol publicat inițial în ziare.com

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *